Videoconferencing (VC) este de fapt initierea unei videoconferinte (termen cunoscut si ca videochat de grup sau videoteleconferinta – videoteleconference), printr-un set de tehnologii ale telecomunicatiilor, ce permit comunicarea in 2 sau mai multe locatii simultan, prin transmisii audio, video sau audio-video. Daca vrei angajare videochat, acceseaza Angelsoflove.ro.
Aceasta tehnologie a mai primit si numele de “visual collaboration”, adica o colaborare vizuala, fiind o tehnologie ce implica grupurile de persoane. Videoconferinta difera de callurile efectuate prin videofon, deoarece aceasta este conceputa sa serveasca unei conferinte in mai multe locatii, nu este conceputa pentru folosirea individuala.
Este intr-adevar o forma intermediara de video-telefonie, folosita pentru prima data in scopuri comerciale in Germania, la sfarsitul anilor 30 si dupa aceea mult mai tarziu in Statele Unite, la inceputul anilor 70, parte a dezvoltarilor tehnologice din domeniu, aduse de catre celebra companie din domeniul comunicatiilor, AT&T.
O data cu introducerea tehnologiilor broadband de telecomunicatii, acestea avand o capacitate de transfer a datelor imbunatatita dar si un cost decent (in ultima parte a anilor 90), cuplata in acelasi timp cu aparitia unor procesoare pentru pc-uri din ce in ce mai puternice si cu aparitia tehnicilor noi de video-compresie, videoconferinta a inceput sa faca pasi din ce in ce mai importanti, fiind implementata in mediul business, in educatie, medicina, dar mai ales in media.
Istorie.
Videoconferinta foloseste telecomunicatiile audio si video, pentru a putea aduce oamenii impreuna, oameni aflati la distanta. Aceasta poate fi la fel de simpla ca si o intalnire fizica, in birouri private (point-to-point) sau poate implica cateva (multipoint) locatii in spatii mai mari.
In afara de transmisia audio si vizuala in aceste intalniri, tehnologiile de videoconferinta pot fi folosite pentru a partaja documente si a afisa informatii de la distanta, in mai multe puncte.
Comunicarea simpla, analogica, prin videofon, a aparut devreme, o data cu aparitia televiziunii. Un antecedent a fost constituit de aparitia a 2 sisteme de televiziune cu circuit inchis, conectate printr-un cablu coaxial sau radio.
Un astfel de exemplu a fost German Reich Postzentralamt (post office) Video Telephone Network, ce a activat si a servit capitala Berlin, pe timpul Germaniei naziste, intre anii 1936 si 1940.
In timpul misiunilor spatiale cele mai importante, NASA a folosit 2 video-linkuri cu radio-frecventa (UHF sau VHF), una pentru fiecare directie. Canalele tv au inceput sa foloseasca acest tip de videotelefonie, atunci cand se faceau reportaje televizate din locatii indepartate.
Asadar, presa sau media de stiri, a inceput sa foloseasca in mod regulat link-urile mobile sau prin satelit, camioane (care TV) echipate special si mai tarziu link-uri directe prin satelit, pentru prezentarea stirilor.
Aceasta tehnica era una totusi foarte scumpa si nu putea fi folosita pentru aplicatii din telemedicina, educatie la distanta si intalnirile comune de afaceri.
Primii pasi pentru reducerea costurilor au fost facuti de catre cei de la AT&T in anii 50, cu incercari de a utiliza telefonia normala si retelele acesteia, pentru a transmite video de tip “slow-scan”.
Aceste incercari nu au fost insa foarte apreciate la acea vreme, din cauza calitatii foarte slabe a imaginilor transmise si lipsa tehnicilor de compresie, ce aveau sa apara mai tarziu.
