In acest articol ne-am gandit sa va prezentam cateva notiuni de baza despre covoare, pentru ca toti le avem in casa si mi se pare normal sa stim si cate ceva despre ele.
Un covor este o acoperitoare de pardoseala din material textil care consta, in mod obisnuit, dintr-un strat superior de material atasat la un suport.
Suprafata superioara era facut in mod traditional din lana, dar, din secolul al XX-lea, fibrele sintetice, cum ar fi polipropilena, nailonul sau poliesterul, sunt adesea folosite, deoarece aceste fibre sunt mai putin costisitoare decat lana.
Materialele erau, de obicei, facute din smocuri rasucite care sunt tratate in mod tipic prin caldura pentru a-si mentine structura. Termenul “covor” este adesea folosit interschimbabil cu termenul “mocheta”, desi termenul “mocheta” poate fi aplicat unei pardoseli care acopera o casa intreaga, in timp ce un “covor” nu este, in general, mai mare decat o singura camera si in mod traditional, nici macar nu se intinde de la un perete la altul si, de obicei, nu este nici macar atasat ca parte a podelei.
Covoarele sunt folosite pentru o varietate de scopuri, inclusiv izolarea picioarelor unei persoane fata de podeaua rece de gresie sau o pardoseala din beton, facand o camera mai confortabila ca loc de sedere pe podea (de exemplu, atunci cand se joaca cu copii sau cand este folosit drept un covor de rugaciune). Sunetul de la mers (in special in cladirile cu apartamente) este amortizat si covoarele contribuie si la decor in acelasi timp si dau culoare intr-o camera.
Covoarele pot fi facute in orice culoare utilizand fibre vopsite in mod diferit. Covoarele pot avea multe tipuri diferite de modele si motive folosite pentru a decora suprafata. In anii 2000, covoarele erau folosite in unitati industriale si comerciale, cum ar fi magazinele de vanzare cu amanuntul si hoteluri dar si in casele particulare.
In 2010, o gama larga de covoare si mochete sunt disponibile in foarte multe niveluri de pret si de calitate, de la covoare ieftine si sintetice care sunt produse in fabrici si utilizate in cladiri comerciale la covoare de lana costisitoare, care sunt folosite in particular in case ale familiilor bogate.
Covoarele pot fi fabricate pe o tesatura asemanatoare unei plase, realizata cu ajutorul unor fire subtiri, innodate manual (in covoare orientale), realizate la dimensiuni mari, injectate intr-un material de sustinere (denumit tufting), in ochiurile unei tesaturi robuste sau brodate. Covorul este realizat in mod obisnuit in latimi de 3,7 m si 4,6 m in SUA, 4 m si 5 m in Europa. Incepand cu secolul al XX-lea s-a renuntat la covorul de perete.
Firele pot fi cusute impreuna cu o banda de cusut si apoi o banda de cusatura va fi fixata sub prima banda iar covoarele pot sa fie si fixate pe podea pe un suport cu cuie, benzi de legatura (cunoscute in Marea Britanie ca tije de prindere), adezivi sau uneori tije decorative din metal.
Covoarele se disting de mochete sau rogojini, care sunt bucati de pardoseala in strat liber, deoarece covorul este fixat pe podea si acopera o zona mult mai mare.
