In acest articol se prezinta leasing operational vs leasing financiar ,diferenta dintre doua forme de baza de inchirie si se bazeaza in principal pe cine detine activul inchiriat, ce fel de tratament contabil si fiscal este dat, cine suporta cheltuielile si costurile de functionare, daca exista optiunea de cumparare sau nu si care este termenul de leasing.
Firmele aleg adesea sa inchirieze active pe termen lung, mai degraba decat sa le cumpere. Decizia de inchiriere se bazeaza in principal pe anumiti factori, cum ar fi necesitatea, termenii financiari mai buni, mentinerea activelor in afara bilantului sau lipsa fondurilor disponibile. Operatiunile de leasing operational si leasingul financiar sunt cele doua tipuri de metode contabile pentru contractele de leasing.
Ambele tipuri de contracte de leasing sunt folosite in scopuri diferite si au ca rezultat un tratament diferit in contabilitate.
Ce este un contract de leasing?
Un contract de leasing este un contract in care locatorul (proprietarul echipamentului) transmite locatarului (utilizatorului) dreptul de a utiliza echipamentul in schimbul unei plati pentru o anumita perioada de timp.
Un contract de leasing in care toate riscurile si recompensele legate de proprietatea asupra activelor raman la locator pentru activul inchiriat se numeste contract de leasing operational.
In acest contract de leasing, activul este returnat de catre locatar dupa ce a fost utilizat pentru perioada de leasing convenita.
Care sunt diferentele dintre cele doua tipuri de leasing?
In leasingul financiar (cunoscut si sub denumirea de leasing de capital), riscurile si recompensele aferente dreptului de proprietate asupra unui activ inchiriat sunt transferate locatarului.
Proprietatea asupra bunului ramane in sarcina locatorului pentru intreaga perioada de inchiriere in cazul leasingului operational.
In schimb,in cazul leasingului financiar, optiunea de transfer de proprietate la sfarsitul perioadei de inchiriere exista cu locatarul.
Operatiunile de leasing operational sunt tratate, in general, ca inchirierea. Aceasta inseamna ca platile de leasing sunt tratate ca cheltuieli de exploatare, iar activul nu este prezentat in bilant.
Un leasing financiar este tratat ca si imprumutul in general. Aici, proprietatea asupra bunurilor este considerata de locatar si, astfel, activul apare in bilant.
In leasingul operational, locatarul nu are optiunea de a cumpara imobilul pe durata perioadei de inchiriere.
Un contract de leasing financiar permite locatarului sa aiba o optiune de cumparare cu o valoare mai mica decat valoarea justa de piata a activului.
Termenul de inchiriere se extinde la mai putin de 75% din durata utila proiectata a activului inchiriat in cazul leasingului operational.
Termenul de inchiriere este, in general, durata economica substantiala a activului inchiriat, in leasingul financiar.
Locatarul plateste numai plata lunara de leasing in leasing operational. In leasingul financiar, locatarul primeste asigurare, intretinere si taxe.
Intrucat leasing-ul operational este la fel de bun ca inchirierea, plata in leasing este considerata o cheltuiala. Nu se poate revendica o depreciere.
Locatarul poate pretinde dobanda si amortizarea atat ca un leasing financiar, cat si ca un imprumut.
In leasing-ul operational, locatarul nu suporta costuri de functionare sau administrare. De exemplu, inmatriculari, reparatii etc., deoarece acestea ofera doar dreptul de a utiliza activul.
Intr- un contract de leasing financiar, costul de exploatare si cheltuielile de administrare sunt mai mari si sunt nascute de locatar.
