Pe 3 februarie 2026, Standard Chartered, una dintre băncile care au intrat serios în jocul prognozelor pentru active digitale, a venit cu o revizuire care spune două lucruri în același timp.
Pe termen scurt, ritmul pare mai lent decât își imagina anterior. Pe termen lung, banca își întinde însă orizontul și trasează un drum mult mai abrupt, cu un posibil 2.000 de dolari pentru SOL către finalul deceniului.
Informațiile despre aceste ținte și raționamentul din spatele lor au fost preluate și explicate pe înțelesul publicului larg de Cryptology.ro, site de știri și analize crypto in limba romana care urmărește constant rapoartele marilor instituții și le pune în context.
Revizuirea arată astfel: banca a coborât estimarea pentru finalul lui 2026 la 250 de dolari, de la 310 dolari cât anticipa anterior. În schimb, a urcat nivelurile pentru anii următori și, pentru prima dată în acoperirea sa, a împins o țintă până în 2030.
În nota semnată de Geoff Kendrick, șeful cercetării pentru active digitale la Standard Chartered, apar praguri de 400 de dolari la final de 2027, 700 de dolari la final de 2028, 1.200 de dolari la final de 2029 și 2.000 de dolari la final de 2030.
Contextul de piață face ca această prudență pe termen scurt să nu fie surprinzătoare. În ziua în care analiza a ajuns în spațiul public, Solana se tranzacționa în jurul a 101 dolari, după o săptămână cu scăderi de aproximativ 18% și un început de an care o lăsa cu peste 48% sub nivelul de la 1 ianuarie.
Imaginea e și mai clară dacă ne întoarcem cu un an în urmă, la maximul istoric de 293 de dolari, atins în ianuarie 2025, pe fondul valului de activitate generat atunci de lansarea memecoin-ului Official Trump (TRUMP) pe Solana.
De ce banca își temperează așteptările până în 2026?
Când o instituție mare își reduce o țintă de preț, reflexul pieței e să audă doar partea negativă. În cazul de față, nu e vorba de o răsturnare de convingere, ci de o repoziționare a calendarului.
Kendrick sugerează că Solana trebuie să treacă printr-o tranziție: să iasă din umbra unui ciclu alimentat puternic de febra memecoin-urilor și să se sprijine pe o utilitate mai stabilă.
În 2025, aproape jumătate din ceea ce banca numește „PIB-ul” rețelei, adică taxele generate de aplicațiile on-chain, a venit din activitatea de pe bursele descentralizate. Proporția menționată este de 47%. La vârful acelui episod, marea parte din volum era împinsă de tranzacționarea memecoin-urilor.
Când un ecosistem e împins în față de o singură modă, tot ecosistemul ajunge să respire în ritmul modei. Când aceasta scade, scade și zgomotul, scade și lichiditatea, iar prețul se trezește înapoi în fața unei întrebări mai grele: ce rămâne când petrecerea se termină?
De aici vine, în bună măsură, revizuirea pentru 2026. O țintă este întotdeauna o combinație între ceea ce crezi că se va întâmpla și cât de repede crezi că se va întâmpla. Standard Chartered pare să spună că transformarea Solana într-o infrastructură de plăți și transferuri „de zi cu zi” are sens, dar nu se materializează suficient de repede ca să susțină o accelerare încă din următorul an.
De ce optimismul rămâne puternic pentru 2030?
Partea care atrage atenția nu este, de fapt, cifra de 250 de dolari pentru 2026, ci ideea că aceeași bancă vede un traseu către 2.000 de dolari în 2030. Asta înseamnă că Standard Chartered nu își bazează povestea pe revenirea memecoin-urilor, ci pe o schimbare de „meserie” a rețelei.
Kendrick își construiește argumentul pe un avantaj simplu, pe care îl simte oricine a folosit o rețea blockchain în momente aglomerate: costul tranzacției. În medie, taxa de „gas” pe Solana este prezentată în jurul a 0,0007 dolari, iar comparația directă din notă este cu Base, unde mediana ar fi aproximativ 0,015 dolari. Diferența pare mică dacă o privești ca pe o sumă izolată. Devine însă decisivă atunci când tranzacțiile sunt foarte mici și foarte dese.
Aici se naște teza băncii: Solana poate deveni o infrastructură naturală pentru micropayments, plăți de ordinul câtorva cenți, făcute automat, în special în contexte în care un utilizator uman nici nu vrea să fie oprit de fiecare dată la un „checkout”.
În raport sunt menționate protocoale precum x402, unde dimensiunea medie a unei tranzacții ar fi de aproximativ 0,06 dolari. La asemenea sume, comisioanele nu mai sunt un detaliu de contabilitate, ci diferența dintre „se poate” și „nu are sens”.
Stablecoin-urile și mutarea dinspre speculație spre utilitate
Un alt punct cheie din argument este schimbarea de „amestec” în activitatea de pe DEX-urile Solana. Kendrick notează că fluxurile încep să se deplaseze de la memecoin-uri către perechi SOL–stablecoin. Pentru cititorul care nu stă zilnic în grafice, stablecoin-urile sunt, pe scurt, criptomonede proiectate să păstreze o valoare stabilă, de obicei legată de dolar, tocmai pentru a fi folosite mai ușor în plăți, transferuri și administrarea lichidității.
Când o rețea ajunge să fie folosită intens pentru transferuri și plăți în stablecoin, povestea ei se schimbă. Nu mai depinde atât de mult de euforia unui sezon și începe să semene cu o infrastructură. Asta nu înseamnă că volatilitatea dispare, dar înseamnă că în spatele prețului apare o activitate care poate continua și în perioade mai reci.
În nota băncii apare și o observație care merită tradusă din limbajul tehnic: stablecoin-urile pe Solana „se întorc” în circuit de două-trei ori mai repede decât stablecoin-urile pe Ethereum. E vorba despre „velocity”, adică de câte ori aceeași unitate de valoare se mișcă într-un interval de timp. Un stablecoin care se mișcă des sugerează plăți, servicii, consum, nu doar poziții „parcate” în portofele.
x402 și promisiunea unui internet care se plătește la bucățică
x402, menționat în analiza Standard Chartered, trimite la o idee veche din arhitectura web: codul HTTP 402, „Payment Required”, un indicator inventat în anii ’90 și lăsat, multă vreme, mai mult ca o notă de subsol. În scenariile moderne, această idee este reactivată sub forma unor protocoale care permit ca un serviciu să spună „costă atât” și un client să plătească automat, fără abonamente, fără carduri, fără conturi construite special.
Pentru oameni, asta poate însemna că plătești câțiva cenți pentru un articol sau pentru o funcție, fără să îți faci cont și fără să îți dai datele peste tot. Pentru agenții software și aplicațiile bazate pe AI, potențialul e și mai mare: un program poate cumpăra acces la date, la inferență, la resurse de calcul, la API-uri, exact în momentul în care are nevoie, plătind sume mici de fiecare dată.
Dacă acest model prinde, rețeaua care procesează repede și ieftin milioane de tranzacții minuscule are un avantaj structural. Asta încearcă să surprindă Standard Chartered când vorbește despre „piețe care altfel nu ar exista”. În multe sisteme, comisionul face ca tranzacția de 6 cenți să fie ridicolă. Într-un sistem cu taxe aproape invizibile, tranzacția devine banală, iar banalul, repetat la scară, construiește volum.
Cum evaluează banca Solana: market cap și „PIB-ul” rețelei?
Mulți investitori se întreabă cum poate fi evaluată o rețea blockchain fără să o împingi forțat în tiparele unei companii listate. Standard Chartered folosește o analogie care încearcă să aducă ordine: compară capitalizarea de piață a tokenului cu ceea ce numește „GDP-ul” rețelei, adică veniturile generate prin taxe de aplicațiile din ecosistem. Este o aproximare, nu o lege a naturii, dar ajută la o discuție mai concretă despre „ieftin” și „scump”.
În această grilă, banca spune că Solana nu mai tranzacționează la niveluri care să pară subevaluate. Piața a început deja să „plătească” pentru o parte din promisiune. De aici rezultă o consecință importantă: pentru ca prețul să urce susținut, e nevoie ca utilitatea să se schimbe vizibil, nu doar să fie presupusă.
În același timp, nota sugerează că tocmai această schimbare a mixului, de la memecoin-uri către perechi SOL–stablecoin, ar putea fi una dintre explicațiile pentru care evaluarea pare mai „plină”. Dacă această mutare continuă și se transformă în activitate de micropayments, atunci, în logica băncii, prețul poate urca fără să se bazeze exclusiv pe exuberanță.
Ethereum și Base: de ce comparația e inevitabilă
Standard Chartered nu își imaginează că Solana va câștiga imediat cursa cu Ethereum. Din contră, banca afirmă că Solana ar putea subperforma Ethereum până în 2027, înainte de a recupera, pe măsură ce piețele de micropayments se maturizează.
Motivul e mai puțin tehnic și mai mult economic. Ethereum are o inerție enormă: standarde, aplicații mari, comunități, capital, obiceiuri. Rețelele nu sunt doar cod, sunt și rețele sociale în care oamenii și banii se mișcă greu.
În acest peisaj, Base apare ca o alternativă cu comisioane mai mici, mai aproape de logica unei infrastructuri accesibile. Totuși, comparația de costuri din notă arată că Solana rămâne într-un prag de comision care, pentru micro-tranzacții, poate însemna diferența dintre un model viabil și un model care se oprește la faza de demo.
Ce urmărește Kendrick pentru a vedea dacă teza se confirmă?
Un scenariu de genul acesta nu se susține doar cu metafore. Kendrick a spus că, pentru a decide dacă micropayments devin într-adevăr următorul motor al Solana, urmărește atât volumul transferurilor de stablecoin prin rețea, cât și viteza acestor stablecoin-uri. În limbaj simplu, se uită la câtă valoare circulă și cât de repede se mișcă.
Dacă aceste două semnale cresc împreună, nu vorbim doar despre o piață care se joacă, ci despre o infrastructură care începe să fie folosită ca rutină. Acolo apare diferența dintre un episod și un obicei. Când plățile devin un obicei, rețeaua începe să aibă un rol care nu depinde de dispoziția de moment a traderilor.
Myriad și fotografia rece a sentimentului pe termen scurt
În același timp, piața nu iartă întârzierile. În ziua publicării materialului, pe Myriad, o piață de predicții asociată grupului media care deține Decrypt, utilizatorii indicau o probabilitate de peste 90% ca Solana să nu atingă un nou maxim de preț înainte de 1 iulie 2026. Nu este un verdict, dar e un termometru bun pentru a vedea cât de greu e, în prezent, să se reactiveze euforia din ianuarie 2025.
E o diferență de ritm între două lumi. Memecoin-urile pot ridica prețul într-o săptămână, pentru că hrănesc o emoție. Micropayments și stablecoin-urile ca infrastructură se construiesc mai lent, pentru că hrănesc o utilitate. Prima lume e explozivă. A doua e persistentă.
Ce ar putea frâna scenariul, chiar dacă ideea e solidă?
Optimismul pe termen lung nu vine fără condiții. Ca să fie folosită pentru plăți mici și dese, o rețea trebuie să fie stabilă, disponibilă, predictibilă. Orice întrerupere, orice congestie, orice moment în care lucrurile „nu merg” lasă urme în încredere, mai ales dacă vorbim de aplicații care se așteaptă să funcționeze non-stop.
Mai există și concurența, care nu stă pe loc. Dacă alte rețele își reduc semnificativ comisioanele sau dacă soluțiile de tip layer-2 devin suficient de ieftine pentru micropayments, avantajul de cost al Solana poate fi erodat. Iar dacă stablecoin-urile sunt cheia, atunci contează și compatibilitatea cu operatorii mari, cu emitenții de stablecoin și cu infrastructura de schimb. Aici nu ajunge doar tehnologia, e nevoie și de integrare.
În plus, Solana încă poartă, în percepția publică, amprenta anilor în care era asociată cu episoade de speculație rapidă. Schimbarea identității durează. O infrastructură de plăți se construiește și în cod, dar se consolidează în reputație.
De ce banca vede Solana peste Bitcoin în performanță, dar nu neapărat imediat?
Standard Chartered își menține ideea că Solana ar putea depăși Bitcoin ca performanță de preț de-a lungul orizontului până în 2030. Nu e o judecată despre „mai bun” și „mai rău”, ci o diferență de natură. Bitcoin este tratat adesea ca un activ de rezervă, cu o poveste apropiată de „aur digital”. Solana este tratată ca infrastructură, iar infrastructura e evaluată prin activitate.
Tocmai de aceea banca admite că, pe termen scurt, drumul e dificil. Dacă se confirmă tranziția către stablecoin-uri și micropayments, prețul ar putea reflecta o cerere mai structurală. Dacă tranziția se împotmolește, țintele lungi rămân doar o linie îndrăzneață într-un raport.
După cum punctează Mihai Popa, analist la Cryptology.ro, adevărata miză din prognoza Standard Chartered nu stă în numărul de la final, ci în felul în care Solana încearcă să se desprindă de imaginea de „rețea a memecoin-urilor” și să-și câștige locul ca infrastructură de plăți mici, unde comisionul abia se simte.
Cifrele de 250 de dolari pentru finalul lui 2026 și 2.000 de dolari pentru finalul lui 2030 pot fi citite ca o fotografie a acestei tranziții. Nu e o promisiune și nu e un verdict, ci o poveste despre ritm: ce se întâmplă repede și ce se întâmplă durabil. În cripto, ca și în economie, diferența dintre cele două ajunge, în cele din urmă, să facă prețul.
